Sticla sablata de tip patrimoniu reprezinta o arie distincta, avand ca punct de plecare metoda traditionala de matizare in straturi
Realizata prin sablare, sub diverse tonuri de intensitate, sticla sablata de patrimoniu este continuatoarea tehnicii vechi, care folosea acizi toxici in realizarea desenelor. Dezvoltarea echipamentelor tehnice a facut ca, procesul de creatie sa devina unul mai sigur, fara folosirea unor substante toxice, oferind posibilitatea de a reface, reproduce sau inlocui sticla decorativa veche, existenta in cladirile de patrimoniu.
Tehnica matizarii succesive, prin folosirea acizilor chimici pe suprafata sticlei a fost inventata de catre artistii din domeniu spre finalul secolului al IXX-lea. Desi riscanta si deosebit de toxica, tehnica a permis o exprimare complexa, cu elemente artistice de detaliu. Pierduta in timp, tehnica a fost reinventata, eliminandu-se pericolul legat de toxicitate, prin intermediul progresului tehnologic, ce permite folosirea sistemului de sablare in tonuri de intensitate.
Conservarea elementelor vechi de sticla nu este intodeauna facila si posibila. Din cauza trecerii anilor, sticla nu poate fi salvata si nici refolosita, uneori, acest lucru fiind aproape imposibil. Din pacate, niciun restaurator nu va putea reface o sticla decorativa veche, compromisa. Solutia noastra pentru imobilele vechi este aceea de a folosi tehnica sablarii in tonuri, prin preluarea sau inlocuirea temelor sticlei decorative existente, pentru un plus de siguranta si frumusete.
Tehnica moderna, o noua procedura de lucru
Reprezentatiile decorative prin metoda matizarii sticlei au fost elemente de arta foarte cautate spre sfarsitului secolului al IXX-lea si pana in perioada interbelica a secolului urmator. Ornamentele, motivele centrale, trupurile, infatisarile abstracte, pasajele dintre zonele mate si transparente, erau teme preponderente in arta sticlei decorative de la acea vreme. Pierderea tehnicii in timp a lasat in urma sa, adevarate lucrari de arta, ce se doresc a fi pastrate in cadrul imobilelor vechi, restaurate sau reinterpretate intr-o noua procedura, dar cu pastrarea ideii ce sta la baza acestora.